Săptămâna 26 ian – 1 febr 2015 continuă cu campania de informare a utilității tehnicii poligraf în mediul de afaceri.
Tehnica poligraf vizează să afle dacă persoana din fața noastră a fost sinceră (a spus adevărul) sau nesinceră (a mințit). A simulat sau nu a simulat, în limbajul științific al psihofiziologiei criminalistice. Tocmai de simulare am decis să ne ocupăm astăzi, cu puțin înainte de săptămâna 2-7 februarie (a fost o săptămână plină 😀 ).
CAMPANIA POLIGRAF 2015
„«DETECTORUL DE MINCIUNI» TE POATE AJUTA, PSIHOLOGUL ITI ESTE PRIETEN!”
by Alin Leș
psiholog examinator „detector de minciuni” acreditat Colegiul Psihologilor din România
expert, consultant, formator Criminologie și Științe Criminale
Societatea Română de Criminologie și Criminalistică, Filiala Sibiu, Președinte
*
Săptămâna
26 ianuarie – 1 februarie 2015
**
Științific
Un comportament poate lua diferite forme ale conduitei simulate în funcție de scopuri, beneficii, cauza penală investigată, în general în funcție de situația în care se află persoana.
Conduita sau comportamentul simulat este o încercare de a ascunde sau falsifica sensul unei realități. Persoana în cauză dă intenționat un răspuns verbal străin aceluia pe care îl gândește, exteriorizând sau mascând o expresie ce nu se potrivește cu aprecierea, atitudinea sau cu sentimentul unic încercat[1].
Simularea este un construct ce nu are în prim-plan greșeala. Intenționalitatea este atributul principal al simulării:
Este o „greșeală” intenționată, învăluită și susținută pragmatic. Simularea este o entitate contradictorie între aspectul aparent și cel inaparent al comportamentului, expresia unei dedublări psihologice în raport cu sine (Mitrofan, Zdrenghea, Butoi, 1992)[2].
După anul 1900, cercetările în spațiul poligraf au încercat să reliefeze că, în momentul minciunii, o serie de modificări vegetative, neurovegetative, endocrine, psihofiziologice, neurologice se produc în corpul persoanei testate. Astfel, Inbau, Reid și Buckley au arătat că
…cercetările întreprinse în direcția detectării simulării, a minciunii au fost tot mai numeroase, specialiștii plecând de la faptul că stările de tensiune psihică apărute în momentele de nesinceritate, cum sunt și cele specifice individului sau inculpatului care caută să ascundă adevărul, determină o serie de modificări fiziologice. Unele dintre aceste modificări (răgușeala, congestionarea, crisparea, scăderea salivației, dereglarea ritmului respirației și a celui cardiac ș.a.) pot fi sesizate direct de cel care efectuează ascultarea dacă are cunoștințe de psihologie, fiziologie și bineînțeles spirit de observație adecvat profesiunii[3].
Pentru a excela într-un anumit tip de comportament, este necesară o anumită consistență internă. Simularea intră în același registru:
Condiția succesului unei simulări este dată de consecința sa internă, de abilitatea cu care subiectul menține coerența demersului său fictiv. Ea presupune inteligență, conduită „civilizată”. Contrafacerile sunt mijloace elegante de eludare a normativelor sociale. Sub masca unor conduite conformiste, inventând mereu tactici derutante, simulantul se complace într-un fals relațional, structurându-și un spațiu simulant[4].
Ceea ce rezultă din cele expuse se referă la procesul simulării din perspectivă psihologică și fiziologică.
***
Popular
Detectorul de minciuni se folosește numai când minți sau furi. Are și el limitele lui.
Cuvinte-cheie: poligraf, detector de minciuni,
campanie de informare poligraf 2015, mediul de afaceri,
Alin Leș, Laborator Poligraf Sibiu, psihologie
Love to share academic and professional work! 🙂
****
http://www.poligraf-evaluarepsihologica.ro
Alin Leș
psiholog, expert criminolog
Societatea Română de Criminologie și Criminalistică, Filiala Sibiu
Președinte
©2015. Toate drepturile rezervate
