Documentarea este de baza pentru un bun profesionist al domeniului sau. Astfel ca aflu de narcisism. Pana la Freud, „narcisism” a fost a lui Havelock Ellis pentru a descrie, ce anume? „O forma de perversiune sexuala”. Dupa un timp, termenul a fost preluat de Freud pentru a descrie tendinta de autovenerare a individului pana la perfectiune.
Pentru cei care sunt evaluatori in infractiuni cu motivatie sexuala, este indicat sa regaseasca in „perversiune” toate directiile de actiune, concepere si „certificare” ale personalitatii in cauza. Corelatia intre „narcisism” ca termen ellisian si „perversiune” implica adevarate traume sexuale pe linia lui Ellis mai mult decat pe linie psihotraumatologica „normala”. „Perversiune polimorfa” ne intereseaza in aceasta ecuatie in clipa in care stim ca dezvoltarea libidinala se subjuga unui stadiu pervers polimorf. Mai exact, ar exista o trauma care s-ar ivi in urma unei insuficiente sau proaste dezvoltari a acestui stadiu pervers in marea dezvoltare libidinala. O trauma narcisica.
Aceasta trauma narcisica, cred eu, poate avea legaturi conexe, indirecte sau chiar directe cu tendinta de a agresa (am in vedere aici inclusiv violul). „Parerea de rau”, termen psihanalitic al lui McDougall, ca emotie secundara si retrospectiva dorintei, poate fi inclus in reabilitatea psiho-sociala a unei persoane atata vreme cat psihologul de penitenciar ar ajunge, cumva, la o concluzie-comuna: „Ai intrat in actul ăsta de viol deoarece: 1, 2 si 3”. Dar este dificil sa ajungem aici, nu? Avem de infruntat narcisismul, inclusiv cel de 3, 4 sau 8 clase si un sistem depasit de adevaratele probleme ale personalitatii individului.
Alin Leș
psiholog
consultant, formator, expert in Criminologie si Stiinte Criminale
Societatea Romana de Criminologie si Criminalistica, Filiala Sibiu
Presedinte
©2015. Toate drepturile rezervate
