PSIHOLOGIA MANIPULATORULUI. ARTA DE A INFLUENȚA DEPENDENȚA AFECTIVĂ PATOLOGICĂ


Dacă ești sau nu înșelat în relația ta, nu pot ști. Însă, în calitate de psiholog clinician, îndrăznesc cumva să-ți indic niște pași, strategii, anumite situații, contexte sau căi prin și din care să-ți dai seama că ești, ai fost sau e posibil să fii o persoană manipulată.

În psihologia manipulării, adesea rolurile de „călău” și de „victimă” sunt atât de des inversate încât nu ești conștient când ești manipulatorul și/sau prada. Literatura de specialitate identifică în psihologia manipulării aspecte concrete care să te facă să-ți pui întrebări și să-ți salvezi nu doar pielea, ci și viața. La propriu.

Când vorbim de manipulare, vorbim de influență. Fenomenul influenței se bazează pe o legătură de dependență între persoana manipulatoare („călău”) și persoana manipulată („victima”). Adesea, „simpla” dependență se transformă într-o dependență afectivă (sau adicție). Și, și mai adesea, dependența afectivă se transformă în dependență afectivă patologică.

manipulare_psiholog_Alin Leș_dependenta_pervers_narcisist

„Influența are ca obiect stingerea voinței de autonomie a prăzii. Supusă, docilă, prada aflată sub influență este acolo pentru a-și sluji regele, dumnezeul, fără să țină seama de ea însăși sau de cei pe care-i iubea înainte de a cădea în această capcană a fuziunii perverse. Victima este folosită pe post de marionetă, de oglindă, ca o prelungire a manipulatorului pervers, dar și ca țap ispășitor și sprijin a tuturor nevrozelor. Obiectivul manipulatorului este acela de a lua în stăpânire victima, trup și suflet, până la transformarea ei într-o marionetă dezarticulată. Vampirizându-și prada, perversul narcisist se renarcisizează”. Cu alte cuvinte, intri pe un tărâm al competenței instinctive a manipulatorului.

Procesul influențării este insidios și perfid. Semnele lui sunt descrise mai jos:

„Pentru a se folosi de influența sa perversă, manipulatorul depune eforturi considerabile și recurge la tot felul de înscenări cu scopul de a învinge rezistența partenerului. Este vorba de strategii bine rodate, unele instinctive, altele mai elaborate. Iată câteva:

– manipulatorul atrage prada;

– o evaluează;

– îi oferă sprijinul său, pozează în «salvator» și e foarte grijuliu;

– el vinde un vis, pe care prada îl întreține în secret în mintea ei romantică;

– creează o situație surprinzătoare în care există un «preaplin»;

– creează urgență, constrângerea de a pătrunde prea rapid în evoluția relației;

– spune ba una, ba alta pentru a-și destabiliza prada, folosește tehnici de inducere a confuziei mentale;

– stimulează gelozia victimei, o face să creadă că s-ar putea să-l piardă;

– creează senzația de lipsă, de nesiguranță.

Scenariul este practic identic în toate cazurile. Un pervers narcisist are un comportament nociv cu toată lumea, însă maniera de a proceda diferă de la o victimă la alta deoarece ține cont de diverși parametri ai relației și își adaptează comportamentul la persoana din fața lui și la miza de moment”.

Psihologia manipulatorului presupune, în aparență, multă implicare, multă iubire și interes față de prada sa.

Interesul este ascuns și bine ticluit, însă prada se îndrăgostește de călău și nu poate observa pericolul.

Manipulatorul joacă la bluf pe toată perioada relației, de la început până la final.

Stilul lui de viață este „la cacealma”, chiar dacă în societate lasă impresia că este bine cu toată lumea.

„Manipulatorul pervers începe prin a-și satisface propriile lipsuri și nevoi în detrimentul prăzii prin demersuri în aparență altruiste, binevoitoare și valorizante. Admirându-și propriul joc, face un cinema de Hollywood. Jucându-și rolul în funcție de așteptările romantice ale prăzii, știe cum să apară irezistibil în ochii acesteia”.

Când devine dependența afectivă și patologică? Când ea se caracterizează prin pierderea controlului și continuarea comportamentului patologic, nociv sau toxic „în pofida cunoașterii consecințelor lui negative. Lipsa este simptomatică pentru dependența afectivă”.

Ceea ce ar trebui reținut cu acuratețe este că, atât călăul cât și victima, au la bază o lipsă și că dependența afectivă patologică este un simptom atât pentru manipulator, cât și pentru persoana manipulată.  

Pentru a înțelege și a acționa mai bine decât în prezent, îți sugerez să reflectezi la cele 5 aspecte ce țin de dependența afectivă sau adicție comportamentală. Ești într-o dependență afectivă, dacă și numai dacă:

  1. ai „impulsul de a adopta comportamentul nociv (e irezistibil, n-am ce face)”;
  2. menții „comportamentul nociv în pofida consecințelor negative (sufăr, dar poate voi schimba această situație)”;
  3. deții „obsesia subiectului sau a comportamentului adictiv (îmi ocupă toată viața, mă gândesc constant la el)”;
  4. resimți „culpabilitatea și rușinea (resimt umilință, dar nu renunț)”;
  5. „în fine, simptomele de sevraj în cazul întreruperii brutale, voite sau nu (efectul lipsei: mă întorc la manipulatorul pervers pentru a obține ușurarea tensiunii provocate de lipsă)”.

În oricare din situațiile de mai sus te-ai afla, încearcă să nu pierzi din vedere un aspect: dacă nu vei ieși cât mai rapid din mrejele relației cu un manipulator, indiferent de natura relației, vei pierde încă o dată, și încă o dată, și încă o dată. 


„Diavolului să nu-i faci hatârul să stai de vorbă cu el. Pentru că până la urmă te bate în dialectică şi te înduplecă”

Lucian Blaga

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s