POLIGRAF. FĂT-FRUMOS ȘI ILEANA COSÂNZEANA, GREUCEANU ȘI ZMEUL CEL RĂU


Ca toate povestile din copilărie, poveștile din viețile noastre sunt cele care valorează cel mai mult. Tot ceea ce ni se întâmplă considerăm că este o minune. Tot ceea ce ni se întâmplă frumos este de basm. Tot ceea ce ni se întâmplă concret este mirific și ireal. Nu avem timp să ne întrebăm de ce ni se întâmplă ceea ce ni se întâmplă, ci luăm de-a gata. Ni se cuvine.

Puțini dintre noi știm că și în lumea lui Făt-Frumos și a Ilenei Cosânzeana există detector de minciuni. Doar că el nu se numea așa. Se numea detector de adevăr.

Bazată pe iubire adevarată și dragoste deplină, relația lui Făt-Frumos cu Ileana Cosânzeana trecea, periodic, pe la Conștiință. Conștiința era galantă, firavă, blândă. Practica zen-ul adevărului și nu lipsea, zilnic, din Poarta Sărutului.

La cealaltă dimensiune a vieții, Zmeul cel Rău era permanent la taifas cu ceilalți subalterni. Zmei, dragoni, șerpi-puști, lighioane, toți erau ascultători de Zmeul cel Rău, șeful. Cel puțin, la prima strigare. Timpul, după cum vom vedea, a dovedit că adevărul nu era întotdeauna dat pe goarna Marelui Șef. Relațiile pe dos din spatele cortinei, gagicăreala unora dintre dragoni și zmei era de neevitat.

poligraf_fabula_alin_les

Când se pupau în văzul lumii, fățis, când o făceau pe ascuns, în așternuturi. În spatele unui adevăr instaurat de Zmeul cel Rău, zăcea un neadevăr… o minciună sfruntată. Auzise ceva Zmeul cel Rău de poligraf…

Între timp, Făt-Frumos avea și alte pretenții: Ileana Cosânzeana să nu fie singura prințesă iubibilă. El mizase pe „open relationship” atâta vreme cât piedicile Ilenei nu erau reale. Nu toată lumea era de acord cu asta, chiar dacă pe la urechile Ilenei trecuse deja zvonul că Făt-Frumos o înșela cu Olivia Cosânzeana, Margareta Cosânzeana, Costina și Magdalena Cosânzeana (gemene) și multe altele. Pe la casa Conștiinței nu mai trecuseră demult, nici Făt-Frumos, nici Ileana Cosânzeana, Olivia, Costina sau Magdalena.

Era o criză…

Dacă întorceai oglinda vieții, șerpii-puști cu unele rude sau străini lighioane făceau bani frumoși din vânzarea unei noi realități: sexul pe bani. Dacă afla Zmeul cel Rău, îi băga pe toți în boală. Noi nu știm, dar era o criză de indivizi în sistem pe care să te poți baza… Pfff!!! Maaamă-mamă! Peste tot mișunau bisericuțele, crenguțele de vâsc imaginare, competițiile ilegale între așa-zișii prieteni și muuulte alte destrăbălări cu caracter financiar. În cont(r)actul zmeilor cu oamenii, cei din urmă erau zăpăciți de cap. O turbulență psihologică de mama focului!

Dar iată că vine și momentul când Ileana Cosânzeana îi cere lui Făt-Frumos adevărul gol-goluț: ea sau celelalte. Pentru că Ileana se interesa între timp și își lămurise niște aspecte.

Intrase pe telefonul lui Făt-Frumos când acesta fie făcea duș, fie dormea, fie când o trimisese după cumpărături cu calul lui. Dibuise că ceva nu e în regulă. Era prea mult atașată de Făt-Frumos ca să-i mai suporte realitatea. Și iacătă-ne cu cei doi la poligraf! Momentul adevărului! Era Ileana a lui pentru totdeauna sau se preconiza un rezultat negativ pentru Făt-Frumos? Tabăra binelui și a adevărului? Sau tabăra urâtului și a minciunii? Tu unde crezi că vor decide Ileana Cosânzeana și Făt-Frumos să rămână?

De Greuceanu n-am amintit nimic până acum, însă i-a venit timpul. În afacerile lui cu Zmeul cel Rău, nu întotdeauna cântarul și talerele erau pe bune. Nu putea Greuceanu să-și facă ditamai buzduganul din nimic. Avea nevoie de undeva să compenseze cu ce avea din business. Numai că Zmeul cel Rău s-a prins de figură. Era rău Zmeul, dar nu era pus nici pe barosăneală, nici pe câștig ilicit. Era el trufaș, dar nu nemernic. Avea o rânduială în sistem și știa că trebuie să se țină de ea ca să-și câștige subalternii. Ori vine timpul, și aici, când Zmeul cel Rău îi propune lui Greuceanu testul de loialitate în business: adevăr sau minciună? Încredere sau țeapă? Rânduială sau un mare c___t? Eh, îți vine să crezi sau nu, Greuceanu n-a fost tocmai omul cu aura bună pe care-l știm cu toții. A cam călcat în străchini la poligraf… Cam urât de tot! Era de partea adevărului Greuceanu, dar nu tot timpul lucra drept cu clienții lui. Era nițel preferențial.

Problema era de două ori mai gravă. Conștiința era „out of office” și la Făt-Frumos, și la Greuceanu. Tocmai la oamenii la care ne asteptam cel mai puțin.

Partea bună este că atât Făt-Frumos, cât și Greuceanu nu s-au lăsat mai prejos și le-au solicitat, la rândul lor, oponenților, testul poligraf. Dacă Ileana Cosânzeana s-a dovedit a fi de o sinceritate izbitoare, Zmeul cel Rău a călcat pe bec exact cum călcase și Greuceanu. Ba mai mult, impozitul pe profit era pe jumătate declarat Regatului. Trist, dar adevărat.

Cât în privința subalternilor Zmeului, credeți că ei au acceptat să vină la poligraf când li s-a propus? Categoric, nu! Era dreptul lor de altfel. Dar asta nu înseamnă că șmecheriile nu continuau în ascuns. Și fățis, uneori. Conducerea Regatului a considerat, oricum, zona defavorizată moral și a predat-o Conștiinței pentru a vedea ce se poate recupera. Potențialul este imens; era păcat să nu se încerce măcar consilierea psihologică și, cât de cât, o restructurare cognitivă cu o orientare prosocială a activităților lighioanelor, dragonilor, zmeilor și serpilor-puști implicați.

Poate c-ai vrea să știi ce s-a întâmplat cu Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana după testul poligraf? Sau cum a evoluat relația de afaceri dintre Greuceanu și Zmeul cel Rău?

Rămâi aproape!  

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s