Deja ai zice că e un tratat, dar îți dai seama că este cât o broșură. 73 de pagini, format mic. Scrisă în puține rânduri, dar stufoase ca idei, mult preelaborate. Autor: Carlo M. Cipolla.
Cuprins:
I. Prima Lege Fundamentală
II. A Doua Lege Fundamentală
III. Un interludiu teoretic
IV. A Treia Lege Fundamentală (așa-numita Regulă de Aur)
V. Distribuția frecvenței
VI. Imbecilitatea și puterea
VII. Puterea imbecilității
VIII. A Patra Lege Fundamentală
IX. Macro-analiza și a Cincea Lege Fundamentală
Anexă
Una din ideile relevante pentru Cipolla e că oamenii raționali au anumite dificultăți în a înțelege un comportament irațional.
O alta, din aceeași Lege (a Treia) e că oamenii se împart în patru categorii de bază:
a) neajutorații;
b) inteligenții;
c) răufăcătorii;
d) imbecilii.
Ultima categorie forțează definiția imbecilității umane, al cărui oponent Cipolla îl denumește și „personaj dramatic”: „Există oameni pentru care orice contact cu o altă persoană este un rău necesar. Ei trebuie să suporte alți oameni, iar alți oameni trebuie să-i suporte pe ei” (p. 29).
Astfel că, așa cum o persoană se naște cu părul roșcat, zice el, așa se naște și un imbecil. „Apartenența la mulțimea imbecililor este la fel ca apartenența la o anumită grupă sangvină. Ca atare, un imbecil se naște imbecil printr-un act al Providenței” (pp. 23-24). N-am putut să mă abțin de la un râset zgomotos pentru o astfel de asumpție.
Corelația cu Legea a Doua Fundamentală – „Probabilitatea ca un anumit individ să fie imbecil este independentă de orice altă însușire a respectivei persoane” – e povestită de Cipolla prin ironia „În această privință, Natura s-a întrecut pe sine”.
Regula de Aur, dar și celelalte Legi Fundamentale, te las să le descoperi.
Carlo M. Cipolla (1922-2000) e un istoric reputat de sorginte italiană. Pasionat de economie, a studiat la Sorbonna și London School of Economics. A predat economia la University of California, Berkely, Institutul European din Florența și Scuola Normale din Pisa.
