Sărbători în tihnă alături de Ceilalți semnificativi ai voștri!


„A învăța să ne cunoaștem limitele proprii înseamnă a face și primul pas pentru a le depăși” (Michael Eysenck).

Am fost și sunt adeptul introspecției științifice. În strânsă legătură cu Eysenck, cred că personalitatea unui om are la bază observarea comportamentului. De la comportamentul normal la cel cu tușe de trăsături accentuate sau psihopatologie, observarea acestora este în legătură strânsă cu auto-observația. Auto-observația stă la baza evaluării comportamentului prin intermediul chestionarelor, ceea ce presupune o luciditate a descrierii stărilor interioare.

Omul este singurul care își ține companie 24 de ore din 24, parafrazându-l pe Eysenck. El știe foarte bine pe ce coordonate se află, chiar dacă nu-și poate explica la nivel științific acțiunile sale. 

Eysenck se întreabă dacă e adevărat că frica dă naștere obedienței totale. El merge pe ideea de spațio-temporal și crede în unitatea trup-minte-suflet a personalității umane. Astfel că, pentru el, secretul fericirii stă în a-ți cunoaște, în mod corect, personalitatea însăși. Și că nu lucrurile care ți se întâmplă contează, ci felul în care tu reacționezi la ceea ce ți se întâmplă. De această cheie a explicației semnificațiilor pe care omul le dă stimulilor exteriori contează felul în care internalizarea acestora primează sau se află în plan secundar/terțiar. 

Este important să înveți să-ți educi simțurile. Or, sărbătorile reprezintă acel moment prielnic de a face un bilanț pe palierul Real – Imaginar – Simbolic. Unde ești tu în fiecare din acestea. Și, mai ales, unde ești când, una din ele se extrage și rămân celelalte două, oricare ar fi celelalte două.

Conținutul răspunsului Celuilalt (lacanian) este adesea conținutul răspunsului tău. Nu în plan conștient și nu atât de clar pe cât ai impresia. Ci mult inconștient. Și, adesea, nu sănătos. Or, dacă te întorci la a găsi logica din Real – Imaginar – Simbolic în ceea ce te privește, vei înțelege că ceea ce te afectează trebuie să te afecteze. Că afectul ține de pulsiune, te vei lămuri mai târziu. Poate la vârsta a doua, a treia… Sau, poate, niciodată.   

Văd sărbătorile ca ceva patern. Ocrotirea se coboară mult mai avid peste noi, cei care așteptăm girul așteptării și al concurenței. Paternitatea sărbătorilor mă duce cu gândul la o iesle a conștiinței unde, când accepți să refuzi obișnuitul, știi că ai plonjat într-o siguranță a Simbolicului. Realul se îmbrățișează cu Simbolicul, iar Imaginarul vigilent stă de veghe cu o lumânare în mâini. 

Sărbători în tihnă alături de Ceilalți semnificativi ai voștri! 

https://designindulgences.com/2013/12/11/natural-and-rustic-decorating-for-the-holidays/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s