DA, LA MULȚI ANI ȘI COPILULUI DIN CENTRELE EDUCATIVE ȘI DE DETENȚIE!


O societate cu o gândire schizofrenică ne învrăjbește pe toți, în diferite forme. În diferite intensități. În diferite locații. Voi pleca de la ideea că aud adesea expresia „Mă înclin cu respect!”. Sau „Respect, domnule profesor!”. Sau „Sunteți de respectat!”. Sau „Mă aplec cu respect!”. Sau multe forme derivate. O spun adulții, atât cei tineri cât și cei mai puțin tineri.

Nu pot să nu mă duc la Rosenberg și la scala stimei de sine. Avem așa:
1. stimă de sine
2. imagine de sine
3. respect de sine

Conform lui Rosenberg, stima de sine include respectul de sine. Mai exact, după ce a aplicat scala, Rosenberg a concluzionat că respectul de sine este împărțit în: a) condiționat, și b) necondiționat. 

Condiționat înseamnă „congruența între standardele personale de competență, de moralitate, de excelență și sentimentele de împlinire cu privire la aceste standardeˮ.
Necondiționat: „Individul se respectă ca și făptură umană, oricare ar fi calitățile sau împlinirile sale”. „Bun!, mi-ați zice. Și unde-i decalajul?”. El poate fi sau nu. Însă acolo unde este, este în absența respectului condiționat. „Respectul condiționat” este variabila care face diferența între o stimă de sine crescută și una scăzută. Cu alte cuvinte, există persoane care ne respectă și ne spun asta, dar stima și imaginea lor de sine sunt fie scăzute, fie extrem de scăzute. Un clivaj convențional!

Această sciziune din personalitate reflectă o dezintegrare, o șubredă armonie în Eul lor. Ne place sau nu, psihologic așa stau lucrurile. Faptul că nu-și pot integra armonios expectanțele, standardele personale de competență, moralitate și cele de împlinire în propriul Sine conduce la concluzia că respectul pe care ni-l poartă aceste persoane este unul artificial. Substanța lui este vidată de poluri extreme, care se bat cap în cap.

Mai mult, aceste persoane nu se simt bine în pielea lor și nici nu reușesc să-și valorifice la maximum potențialul. Or, un potențial cu o stimă de sine scăzută + imagine de sine scăzută + respect de sine scăzut, cumulate într-o prezență de spirit aparent rafinată și aparent bine cu ea însăși, reflectă mimarea unei stări autentice de bine. Să nu uităm că acolo unde stima de sine este scăzută, avem și o (formă de) depresie, indiferent că suntem adulți sau copii.

La mulți ani fiecărui copil și din centrele educative și/sau de detenție, indiferent de stima, imaginea și respectul lui de sine!

P.S.

Pentru că două dintre licențe sunt efectuate în două penitenciare, Penitenciarul pentru Minori și Tineri din Buziaș, jud. Timiș (astăzi, Centrul Educativ Buziaș), actualmente Centrul pentru Minori și Tineri, respectiv Penitenciarul de Minori și Tineri Tichilești, jud. Brăila (astăzi, Centrul de Detenție Brăila – Tichilești), cu atât mai mult urez fiecărui adolescent închis pentru fapte antisociale o zi mai frumoasă decât multe altele!

(text publicat la 1 iunie 2017)

Un gând despre „DA, LA MULȚI ANI ȘI COPILULUI DIN CENTRELE EDUCATIVE ȘI DE DETENȚIE!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s