GHEORGHE LAZĂR, ACEST ERASMUS AL LUI BRUKENTHAL, ÎNTRE AVRIG ȘI OCCIDENT VIA BUCUREȘTI. SCURT HEPTALOG AL UNEI VIEȚI DE 44 DE ANI


Lucrarea a apărut în foaia „Icoane ale sfințeniei” (p. 5-7) cu ocazia celor 240 de ani de la nașterea lui Gheorghe Lazăr, promotorul învățământului în Țara Românească.

1. Avrigul l-a numit Istrati. Știința, Gheorghe

Puțini dintre noi știm că Gheorghe Lazăr avea primul prenume Istrati. Istrati Gheorghe Lazăr. De la grecescul „Eustratios”, care înseamnă „armată bună”, iar Gheorghe, „agricultor” sau „lucrător al pământului”, Lazăr Junior avea să devină general al unui pământ lingvistic. Ca și Jacques Lacan, restaurator și inventator de direcții în structura limbajului, Istrati Gheorghe Lazăr promite să-și lucreze talanții „dând dovezi de talent și moralitate” (Iorga, 2014).

2. Matematică, filosofie, drept, istorie, teologie, logică, „Seminariu Sf. Barbara”, cosmologie și ontologie

  • Cluj și Viena
  • Topograf în armata vieneză la ocuparea Vienei (1809)

Să studiezi atâtea discipline în cadrul seminarului și al școlilor înalte de la Cluj și Viena pare un vis frumos și astăzi. Cu atât mai mult în jurul anilor 1800. Pentru a face teologia la Viena, împăratul decide ca, pe perioada celor 4 ani, să primească aproximativ 1200 de florini (1 florin = 20 ꞓ). Caracterul pluri-, inter- și transdisciplinar al studiilor lazariene reflectă pentru secolul al XXI-lea expresia unei dinamici de perpetuare a științei. Dacă în acele vremuri caracterul polivalent al științelor era un atu al vremii, este posibil ca astăzi să primești eticheta de „nebun” sau de „inadaptat” dacă alegi parcurgerea unui drum asemănător. Regula numărul 1 în știință este să excelezi în domeniul pe care l-ai ales. Însă lui Lazăr i s-au dat mai mulți talanți. Trebuia să exceleze în mai multe domenii. Teologia devenea o răstignire culturală. Filosofia, mai ales cea în limba românească, la fel. Logica, dreptul parcurgeau același drum plini de ciulini cognitivi, emoționali, afectivi, sociali, spirituali, economici etc. Încă de la 1807, Curtea imperiului austriac îl avea în vizor pentru a-l face episcop.

Toate acestea se întâmplau pentru faptul că Samuel von Brukenthal îl luase în casa sa de mic și îi observă abilitățile de învățare.

3. Nimic nou sub soare!

  • Vasile Moga și Baffny în detrimentul lui Nistor Ioanovici/Gheorghe Lazăr și Petru Maior, dar și Simion Jinariul în locul lui Lazăr
  • scaunul de la Arad și profesor la seminariul din Cernăuți

Dacă a intrat în conflict cu episcopul Vasile Moga e pentru ca Lazăr n-a renunțat la Idee. Moga voia învățământul în slavonă, Lazăr în limba română. Slavona a câștigat la Sibiu, iar limba română, la București. Astfel că, Gheorghe Lazăr devine erudit nu strict prin prisma multi-înclinațiilor spre diverse discipline (aparent care „se băteau cap în cap”), ci prin spiritul gregar și coeficientul crescut de conștiinciozitate care nu l-au lăsat să cedeze. Devine promotorul introducerii limbii române în învățământul din Țara Românească, adică din Muntenia de astăzi. „Trândav, lăsător și slab” (Iorga, 2014), Vasile Moga și șeful său Baffny au lucrat împotriva unui Nistor Ioanovici (studii la Pressburg, actuala Bratislava) și a unui Lazăr (studii la Sibiu, Cluj și Viena). Atunci și acum, gașca sistemului funcționa și avea pârghiile sale. „Lazăr ajunsese nesuferit”, afirma Nicolae Iorga (2014). Cei polivalenți erau marginalizați, obstrucționați să-și dezvolte și să-și împlinească Visul, pe când „ascultătorii” bifau doleanțele/impunerile superiorilor.

Lazăr era dorit exilat în afara țării. Este destituit pentru că era „element de nerânduială în parohie”, dar și pentru că era un „om cu totul stricat”, fiind „suspect și chiar periculos” (Iorga, 2014). Atât de periculos încât licee și școli din România lui 2019 îi poartă numele!

4. „Se închinase științelor” (ministrul din însărcinarea înaltului ocrotitor)

Dovadă că, la întoarcerea spre Avrigul din Marele Principat al Transilvaniei, avea cu el câteva „borfe și trei sute de cărți…” (Iorga, 2014). N-am putea transpune niciodată că „se închinase științelor” echivalează cu „se închinase idolilor”. Nu, ci faptul că și-a dedicat întreaga viață făuririi unui ideal. Dacă ar trebui să numim activitatea lui Lazăr în limbaj psihanalitic, s-ar numi „masochism literar” (McWilliams, 2015). Lazăr nu avea nicio certitudine a reușitei, dar avea un Vis. O idee. Un ideal. Când pui în slujba Visului tot ce ai acumulat în urma studiilor, fără să intuiești un sfârșit favorabil (care devine, în fapt, un început favorabil), înseamnă că sacrificiul suprem s-a identificat/contopit cu suferința. Pentru această categorie de oameni, somnul, mâncarea, sexualitatea se internalizează sub alte conotații și semnificații. Chiar dacă lumea va merge înainte, o va face pentru că au existat un Hegel, Kant, Freud, Lacan, Mozart, Vivaldi, Brâncoveanu, Cantemir, Lazăr și alții ca ei.

5. Caracterul lui

„Defectele sunt ale celor ce îl judecă pe el, nu ale lui” (Iorga, 2014) pentru că Lazăr s-a îndepărtat de forma ipocrită a umilinței. În concret, Lazăr era „complet” la 27 de ani (Iorga, 2014), adică matur. Propensiunea spre dezvoltarea Sinelui a mers mereu în tandem cu conștiința propriei valori. „Grandoman aventurier” (cuvintele mitropolitului Vasile Moga) nu caracterizează „mersul interior” al lui Gheorghe Lazăr, ci, poate, forma externă a exprimării sale comportamentale. Vă dați seama ce a însemnat pentru Gheorghe Lazăr să știe că este mai doct, mai presus intelectual, mai erudit decât mitropolitul său? Dar invers? Și-atunci, cum să-l ierte Moga? Cum să fie Lazăr un cucernic în ochii mitropolitului când cel din urmă era mai tot timpului cu capul plecat? Știindu-și menirea, valoarea și știința deținută, aidoma lui Brâncuși cu Rodin, niciodată Lazăr nu s-a „închinat” mediocrității și planurilor de uneltire. A stat – deopotrivă și nevoit – departe și aproape de „feciorii șopârlei” (Iorga, 2014). A preferat izolarea în care l-au dorit alții. A preferat lupta pentru Vis. A preferat să creadă că poate ceea ce simțea că se poate. Psihologic, era un ambițios, un tip plin de persuasiune, un victorios, un câștigător.

6. Acționa ca un psiholog mereu maturizabil

Știa că nărozii din jurul lui aveau „mintea ca de papură și capul de dovleac”, deci trebuia să acționeze înțelept. Își doza inteligent implicațiile în proiectele sale, chiar dacă uneori era „depunctat moral” pentru asta (vezi episoadele în care a băut în exces în public). Ca și Jacques Lacan, Gheorghe Lazăr învăța, citea, traducea, ținea prelegeri și scria, pe cât posibil. Cu bun simț (cei 7 ani de acasă), dar și cuminte, acționa „înalt”. Știa că este „special”, nu în sens patologic, ci pentru că de la 27 de ani era trimis la Viena la studii. Accepta competitivitatea, numai că în ochii lui nu era una dreaptă (odată întors în țară). Era deschis spre ideile inovatoare, el însuși fiind inovator. Era deschis științei, se implica activ. Ca orice Apostol al deschiderii de noi drumuri cultural-științifice, lucra „zi și noapte”. Precum în curba lui Gauss, finalul vieții lui l-a găsit în permutare (București – Turnu-Roșu – Avrig), ceea ce în limbajul psihocriminologiei  se numește „demnitatea comportamentului” (Leș, 2013).

7. Precursor al punerii unor baze criminologice

Puțini dintre noi cunoaștem că direcția criminologiei moderne se află în jurul conceptelor „Bine” și „Rău” (Vasile, 2010). Chiar dacă aceste concepte se învârt în jurul moralei și a teologiei morale, vorbind despre ele (plecând de la Kant) Lazăr a preferat originalitatea propriului stil – „cum răul (d. ex. sărăcia) provoacă munca și binele (d. ex. bogăția)” (Iorga, 2014). Așa cum la efectul pervers al cunoașterii (Leș, 2014) Gheorghe Lazăr nu mai are acces, așa și cei care vor studia despre criminologie prea puțini vor putea intui că Avrigeanul a dezbătut și criminologic.

 

Referințe

  1. Iorga, N. (2014). Cel dintâi învățător de ideal național, Gheorghe Lazăr (ediție îngrijită, studiu introductiv și anexe de Nicolae Isar): București: Ars Docendi
  2. Leș, A. (2014). Psihologie și ‹‹știința răului››. Cluj Napoca: Presa Universitară Clujeană
  3. Leș, A. (2013). Criminologie și psihologie criminologică. Delincvență, psihopatologie, criminalitate. București: Oscar Print
  4. McWilliams, N. (2015). Diagnosticul psihanalitic. Structuri de personalitate revelate în procesul clinic. București: Fundația Generația
  5. Vasile, A.S. (2010). Psihologia delincvenței juvenile. București: Universul Juridic

 

Această prezentare necesită JavaScript.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s