De azi înainte, „cazul Caracal” devine studiul de caz în criminologia și psihologia criminologică românească. Raportările la acest caz devin obligatorii, mai ales în viitoarele expuneri științifice din țară și străinătate. Dar ce putem spune că am învățat, ca țară, public avizat și neavizat în materie?
G. Dincă primește sentința maximă în România, de 30 de ani. Dar anulează, oare, această sentință toate fricile noastre legate de un viitor caz asemănător? Pentru că vor mai fi astfel de cazuri, iar noi vom fi nepregătiți, din nou, dacă nu dezbatem public anumite realități științifice cu privire la modurile de manifestare ale sexualității în societate.
Las mai jos câteva idei de dezbatere, care să dospească în inconștientul nostru colectiv.
- Educația sexuală versus educația juridică sau educația financiară: logici pro și contra, opționale;
- Realitatea sexualității din mintea noastră, inconștient și constient.
- Prezenta fanteziilor și fantasmelor sexuale, neconstientizate științific, dar operaționale „în praxis”.
- Realitatea violului conjugal în Romania, prin intermediul rezultatelor evidențiate de răspunsurile participanților la Chestionarul de Evaluare al Fantasmelor Sexuale (CEFS).
- Consumul semnificativ de pornografie al românilor, ca expresie virtuala de atasament sigur și permanent, dar și ca expresie a detensionarii din cauza stresului.
- Tentativele de viol și traumele din copilărie, nerezolvate, conduc la eșecuri și refuzuri de a înțelege sexualitatea și a preveni dezastrele emoțional-afective.
- Identificarea de către copii și adolescenți a gesturilor nefirești (pipăiri, atingeri, mângâieri, săruturi etc.), explicate armonios în powerpoint-uri inteligente, poate conduce la un grad ridicat de conștientizare a riscurilor la care pot fi expuși.
- Eucația sexuală la pachet cu oferta creștină despre iubire, sexualitate și familie.
- Rolul și dinamica actelor nefirești (perverse): cum să se raporteze mental copiii când aud sau citesc despre astfel de situatii.
Pentru și la un alt nivel, societal-legislativ, educația sexuală trebuie să aibă inclusă în programă obligatoriu cunoașterea profilului victimei. Profilul psihologic, respectiv victimologic se impune ca factor protector împotriva oricărui tip de violență sexuală, domestică / partenerială / conjugală sau contextuală. Din fericire, anumite realități psiho-sociale identificate în urma aplicării CEFS în societatea românească pot fi un punct real de plecare în dezbateri și viitoarele politici publice.
STIINTA DISTINCTIEI 
Lasă un comentariu